Activitati de primavara (1)

   

      A venit, cel putin in calendar, primavara. Asa ca incercam si noi sa o intampinam cum se cuvine, prin activitati frumoase.

     Idei sunt numeroase, internetul abunda, timpul nu ete insa de partea noastra. Totusi, am selectat cateva activitati pe care sa le facem impreuna in putinul timp liber de care dispun. Majoritatea activitatilor sunt incepute seara cand ajungem acasa de pe la servici/gradi/after si finalizate in weekend.

     1) Ghiocelul

     Si pentru ca este vorba de primavara, nu puteam incepe seria de activitati dedicate fara sa facem niste ghiocei, ca doar sunt vestitorii acestui anotimp frumos. Am gasit aici o idee frumoasa si usoara, potrivita pt. A. la cei 3,6 ani ai ei.

     Materialele necesare sunt putine:

 - carton alb

 - creion colorat verde

 - foarfeca

Am printat pe carton template-ul si am lasat-o pe A. sa coloreze frunzele. Apoi am ajutat-o eu la capitolul decupat si i-am aratat cum sa lipeasca partile ghiocelului.

      Am indoit cartonul pentru stabilitate si gata ghiocelul nostru.

     2) Tablou cu flori

     A doua activitate a fost una mai complicata in sensul ca timpul de realizare a fost mai mare, a necesitat mai multe etape. Aici am contribuit mai mult, am folosit multe materiale reciclate (carton oua, cutie bomboane).

    Materiale necesare:

 - carton oua

 - tempera diverse culori

 - pensule

 - lipici

 - hartie colorata

 - pistol de lipit

 - foarfeca

 - nasturi colorati

 - 1 cutie de bomboane/o panza de tablou

 - hartie creponata verde/sarma plusata verde

 - panglica

Primul pas, de care m-am ocupat eu, a fost decuparea cartoanelor de oua in forma de flori.

A. s-a ocupat de pictatul florilor si le-am lasat la uscat.

Am pictat pe un carton fondul tabloului.

O cutie de bomboane am folosit-o drept rama pentru tablou, dar mai inainte am acoperit-o in hartie colorata.

Am lipit in interior cartonul de fond. Apoi, folosindu-ma de un pistol cu silicon, am lipit florile intr-un buchet colorat.

Coditele le-am facut din hartie creponata rasucita/sarma plusata verde si le-am lipit pe fond.

Am adaugat o fundita si gata tabloul. Culorile vii ale tabloului atrag toate privirile.

Lotiunea Gloves in a Bottle (review)

     

     Nu stiu alte mamici cum sunt, dar eu spal vase toata ziua. Ok, sa nu exageram, dar de cel putin 3 ori pe zi tot spal. Drept urmare, ale mele maini sufera foarte tare de la atacul apei dure si al detergentilor. Mai aveam putin si ma luam la intrecere cu sarpele, asa piele uscata si crapata aveam. Am incercat o multime de creme, unele mai ieftine, altele mai scumpe, toate dau rezultat pe moment, iar eu ar fi trebuit sa ma dau cu crema pe maini non-stop pentru a avea mainile hidratate.

     Am primit spre testare crema Gloves in a Bottle si a fost testata in perioada in care nici o crema din lume nu si-ar dori sa fie testata :)), fix in zilele premergatoare sarbatorii Pastelui. Se stie ca asta inseamna maini puse la treaba si spalat vase cat pentru o luna intreaga, in cazul meu.

     Am tinut crema pe blatul de la bucatarie sa o am in ochi si m-am dat cu ea la 4 ore asa cum este recomandarea. Cand o aplicam simteam ca si cum o pelicula invizibila mi-ar acoperi mainile, aceasta ramanand si dupa spalatul vaselor, lucru care nu se intampla in cazul altor creme.

      Cum functioneaza de fapt aceasta crema? 

    "Gloves in a Bottle este o lotiune de protectie - intra in stratul de suprafata al pielii si ajuta la mentinerea uleiurilor naturale si a hidratarii – acesta este motivul pentru care medicii dermatologi recomanda Gloves in a Bottle ca fiind un tratament eficient impotriva pielii uscate.

     In loc sa incerce sa inlocuiasca uleiurile naturale ale pielii, Gloves in a Bottle formeaza un scut care functioneaza ca o pereche invizibila de manusi. Aceasta pereche invizibila de manusi ajuta la diminuarea pierderii uleiurilor naturale si a hidratarii, oferind posibilitatea pielii sa se vindece singura. Gloves in a Bottle ajuta stratul de suprafata al pielii sa-si mentina uleiurile naturale si hidratarea pentru a proteja straturile din profunzime, lasand o piele moale si catifelata."

     Mai multe informatii, precum si alte marturii ale persoanelor care au incercat crema gasiti aici.

     Eu am primit spre testare o sticluta din plastic de 60 ml, foarte practica si usor de purtat in geanta, cu un sistem de deschidere pe capac ce permite dozarea perfecta a cremei. 

     Am aplicat cate o picatura pe fiecare mana si am masat putin. Intra foarte repede in piele, textura este una usoara, laptoasa, nu este grasa, mainile nu le-am simtit lipicioase dupa aplicare. Piele ramane catifelata, fina si moale la atingere, cu o senzatie de protectie invizibila (doar se numeste "manusi in sticla").

     Sticluta mea este pe sfarsite asa ca urmeaza sa ma aprovizionez cu o cantitate mai mare, iar pe site se gaseste in varianta de 240 de ml si se poate achizitiona de aici. Mai sunt si alte pachete, cu cantitate dubla, tripla sau pachete gold, evident mai avantajoase la pret.

     Recomand cu drag aceasta crema, pe mine m-a ajutat foarte mult.

     

     

Obiecte decorate prin tehnica servetelului

   

     Doamna invatatoare a lui Radu m-a intrebat daca as vrea sa incerc sa decorez cateva cani prin tehnica servetelului. Era ceva nou pentru mine, citisem putin despre asta, dar nu m-am incumetat. Acum am zis sa incerc totusi sa vedem ce iese si daca ma descurc vom face mai multe pentru targul de Pasti care se va organiza in scoala in saptamana astfel.

     Astfel am plecat de la scoala cu gelul special si doua servetele cu motive pascale urmand sa-mi incerc talentul pe doua cani albe pe care le aveam acasa.

     Zis si facut. Am citit instructiunile de pe borcanel si m-am apucat de decupat floricele si oua de Pasti.

     Tehnica este una simpla, dar migaloasa:

 - dupa ce am decupat ce aveam nevoie am indepartat cele doua straturi suplimentare ale servetelului

 - am sters canile bine pentru a nu avea praf si sa poata adera modelul foarte bine

 - cu o pensula am aplicat putin gel in locul unde am vrut sa aplic modelul

 - am pus modelul

 - cu pensula cu gel am acoperit modelul din centru spre margini, cu apasari usoare, dar ferme, astfel incat sa nu ramana goluri de aer sau cute

 - canile au mers in cuptorul preincalzit la 130 de grade C pentru 90 de minute.

     Pentru prima mea tentativa sunt destul de multumita cum am reusit sa inveselesc doua cani albe si anoste.

     Iar aici va prezint "creatiile" pentru targul de Pasti:

2014 - primul an de blog

 

     Anul 2014 a fost primul an de viata al bloguletului meu, aproape 500 de persoane i-au dat o sansa printr-un like si, sper eu, nu regreta ca au facut-o. Poate in noul an mai multi parinti vor calca pragul virtual al acestui blog pentru a descoperi impreuna tainele jocului si educatiei copiilor nostri.

     Am invatat o multime de lucruri, am citit foarte multe bloguri de pe la noi, dar si de pe afara, am invatat, m-am inspirat, am preluat idei. O parte le-am pus in practica, o mare parte sunt pe lista de asteptare (timpul asta bata-l vina).

     Am citit carti si articole despre early learning si metoda Montessori, mi-am invatat copilul sa craftuiasca cu placere, ne-am jucat, am pictat, am decupat, iar pitica am inceput sa o initiez usor usor in tainele Montessori. Practicam partial Montessori, nu pentru ca nu am vrea, dar locatia, bugetul si multe alte considerente nu ne permit sa o facem 100%. Este bine si asa zic eu.

     

     Ce urmeaza? Este un an greu pentru mine. Din luna mai ma intorc la serviciu si-mi este teama ca nu voi reusi sa fac tot ce mi-am propus cu ai mei copii. Totusi, pana atunci mai am de citit o multime de carti, in special pe metoda Montessori si parenting. Sunt atat de multe lucruri pe care nu le stiu, ma simt ca o furnica la poalele unui munte de cunostinte (am citit undeva chestia asta si mi-a ramas intiparita) si simt ca timpul nu ma ajuta.

     Sper sa ma pot organiza foarte bine astfel incat sa pot continua munca pe care am inceput-o acum un an. Imi pare rau ca m-am trezit prea tarziu si nu a beneficiat si baiatul cel mare de toate avantajele pe care le au early learning-ul sau metoda Montessori, dar imi doresc macar la cea mica sa schimb ceva.

     

     Oricum, in ultimii doi ani de cand practic cu Radu un homeschooling partial, s-au vazut rezultatele. Si-a dezvoltat motricitatea fina foarte bine, creativitatea incepe sa ia avant, a inceput sa fie preocupat si de multe alte lucruri in afara de masinute. La capitolul "cumintenie" mai avem de lucrat :), dar o mare parte a razvratirii se datoreaza venirii pe lume a surioarei sale si implicit scaderii atentiei catre el. Incet, incet se rezolva si problema asta si nu o mai vede ca pe inamicul number one :).

     Cu pitica am facut foarte multe activitati, unele o incanta, altele nu. Marea ei pasiune sunt cartile. De ceva timp nu mai are rabdare deloc sa-i citesc, dar rasfoieste cu placere paginile si "ma intreaba" folosind degetelele :). In schimb, daca-i citesc fratiorului mai mare isi face de lucru pe langa noi, se joaca in liniste, aparent fara a ne acorda atentie. Astept sa mai creasca putin si sa-i revina rabdarea de a asculta povesti.

     In concluzie am avut un an reusit, se putea si mai bine, dar asta este.

   Pentru 2015, pe partea aceasta de educatie si blogging, imi doresc putere de lucru, rabdare, organizare eficienta si timp mai mult daca s-ar putea.

     La multi ani!

     

Copiii si centura de siguranta

    

                                           Sursa foto:americanlivewire.com

Noul Cod Rutier care a intrat in vigoare presupune obligativitatea transportarii copilului mic sub 3 ani in scaune speciale omologate, iar a celor pana in 12 ani legati cu centura de siguranta. Amenda este pe masura, adica pana la 450 de lei, usturatoare pentru orice buzunar.

     Din punctul meu de vedere este foarte bine, dar, citesc pe ici pe colo si vad mame nemultumite, chiar pe unele spunand ca se sustine afacerea cuiva cu scaune de masina. Mi se pare de neinteles. Pe mine ca parinte ma intereseaza sa stiu ca am copilul in siguranta si nu ma bazez pe modul in care conducem masina eu sau sotul meu.

     Ca sunt copii care nu vor in scaun sau legati cu centura. Da, stiu ca sunt.  Nici cea mica a mea nu este foarte incantata. La drum lung isi pune la bataie acutele de simti ca-ti zboara urechile cu totul. Dar asta este, ne oprim mai des, ne calmam, bem apa, etc si pornim din nou la drum, fiecare pe locul sau. Despre cel mare nu am ce comenta. El a invatat mai nou sa-si puna singur centura si a fost legat in masina mai tot timpul.

     Spuneam ca nu ma bazez pe modul in care conducem masina eu si sotul meu. Amandoi suntem prudenti la volan, chiar si cand nu avem copii in spate, dar NU SUNTEM SINGURI PE SOSEA. Cred ca am o luna de cand mi-am scos masina din service unde a ajuns din cauza unui alt "PARINTE PRUDENT" ca si noi, care a intrat pe contrasens fix in fata noastra. Nu aveam viteza, era aglomerat, cred ca aveam 50 de km/h. Cu cei 50 de km/h ora ai lui s-au facut 100 km/h si partea din fata a masinii noastre era de nerecunoscut. Ce s-ar fi intamplat cu ai mei copii daca nu erau asigurati in spate nici nu vreau sa ma gandesc. Cum as fi reusit eu sa o tin pe cea mica fixata bine la mine in brate cand totul a durat o fractiune de secunda si nici nu am avut timp sa reactionez. Nu as fi putut si in mod sigur nu ar fi fost bine.

     Asta este propria experienta. Dar ce spuneti despre cazul recent de pe la stiri cu tanarul nesabuit care a distrus niste familii. Nu ne putem baza pe noi si pe mainile noastre ca-l vom tine bine. Nu exista asa ceva. Nu ai cum sa-l tii bine. La un impact cu 50 de km/h un copil poate zbura prin parbrizul masinii intr-o secunda. Doamne fereste de asa ceva!

     Poate amenzile date ii vor face pe mai multi parinti sa constientizeze importanta sigurantei copilului si vor cauta modalitati de ai convinge sau pacali sa stea pe locul lor si sa fie asigurati. Trebuie sa ne punem imaginatia la treaba si cred ca vom reusi.

     Va doresc sa nu aveti parte de accidente!