Joaca senzoriala cu spuma

     Nu mai am timpul liber necesar pentru a pune in practica toate ideile de activitati cu cei mici. M-am reintors la servici dupa 1 an si 11 luni si inca nu mi-am intrat in ritm. Sunt foarte obosita cand ajung acasa si nu mai am rabdare sau putere pentru activitati. Abia daca pot sa stau sa citim/uitam pe carti.

     Totusi, in weekend, mi-am facut putin timp liber si am improvizat rapid o joaca senzoriala.

     Am folosit gel de dus si un mixer. Am de ceva timp ideea asta in cap, am vazut-o mai demult pe un blog (nu-mi amintesc care), dar abia acum am avut curaj s-o incerc cu Anamaria pentru ca a depasit faza gustatului. Pentru cei mici care inca gusta tot ce prind recomand aceasta joaca senzoriala cu frisca.

     Am turnat in castron gel de dus (cam o jumatate de ceasca) si aprox. doua linguri de apa si am bagat mixerul in functiune. Am mai adaugat treptat gel de dus si apa pana am obtinut un castorn de spuma.

     Am pus spuma intr-o tava de sticla si i-am dat-o Anamariei la joaca. Nu se mai satura sa-si plimbe manutele prin spuma, o studia, o aduna in pumni si o arunca inapoi in tava, etc., a iubit pur si simplu aceasta activitate.

      Bineinteles ca nici Radu nu putea rata joaca asa ca i s-a alaturat :).

Motricitate fina: suportul cu agrafe

   

     Zilele trecute pitica mea a umblat prin sertarul cu rechizite pe care-l foloseste mami si a gasit o jucarie interesanta: un suport de agrafe.

     Era liniste, prea liniste si m-am gandit ca sigur a facut vreo pozna :). M-am dus sa vad ce invarteste maimuta si am ramas surprinsa sa vad cat de captivata era de suportul de agrafe. 

     Le scosese pe toate din suport si apoi se chinuia sa le bage la loc, dar magnetul de la gura suportului ii ingreuna treaba. Am stat si m-am uitat la ea cum se chinuia sa treaca agrafele de bariera magnetului si ma gandeam ce exercitiu de coordonare mana-ochi si motricitate fina a descoperit, fara sa-mi bat eu capul :)).

     Am lasat-o sa se joace pana s-a plictisit si a inceput sa imprastie agrafele prin camera, dar cred ca o jumatate de ora tot a tinut-o implicata aceasta activitate. 

     Din genul acesta de activitati imi dau seama ca nu au nevoie de jucarii complicate si costisitoare pentru ca ei gasesc placerea jocului in lucruri la care noi nu ne asteptam.

That's not my meerkat... (editura Usborne)

 

    O alta carte de la editura Usborne pe care am achizitionat-o pentru A. este That's not my meerkat...din colectia cartilor senzoriale. Gasiti la Adina (Citeste cu mine) toata colectia That's not my (bear, bunny, donkey, duck, etc) .... si nu sunt putine, aveti de  unde alege.

      Cartea are 10 pagini dintr-un  carton gros si rezistent si este foarte potrivita pentru copii incepand de la 6 luni. Micutele degetele vor simti texturi diverse care le vor starni curiozitatea si se vor familiariza cu cuvinte noi in limba romana si engleza. 

     Surikatul nostru are urechi pufoase (fluffy), spatele zburlit (fuzzy), nasul neted (smooth), o burtica moale (soft) si o coada cu smocuri (tufty).

     Dar, sa nu-l uitam pe soricelul alb pe care copilasii trebuie sa-l gaseasca pe fiecare pagina.

     Coada cea "tufty" a suricatului este preferata Anamariei :))).

 

Prima mea carte despre culori, Eric Carle (Cartea Copiilor)

    

     Eric Carle este recunoscut si iubit in intreaga lume pentru originalitatea ilustratiilor si designul inovativ al cartilor sale.

     A. adora cartile lui (am mai povestit aici despre "Omida mancacioasa" si aici despre "Vrei sa fii prietenul meu"?), iar atunci cand a venit vremea sa vorbim un pic mai mult despre culori m-am gandit la "Prima mea carte despre culori" tiparita de editura Cartea Copiilor.

     Cartea este astfel conceputa incat copii sa poata invata unele dintre culorile obisnuite printr-un joc simplu si amuzant: paginile sunt taiate pe jumatate, copiii fiind invitati sa gaseasca culoarea din partea de sus a fiecarei pagini, cautand printre ilustratiile din partea de jos.

     Cartea este cartonata integral, are un design deosebit, iar formatul de 13 cm x 18 cm este perfect pentru manutele copiilor.

     Anamariei ii place foarte mult sa rasfoiasca paginile, nu le asociaza inca, chiar daca i-am aratat culorile cu fiecare ocazie, se pare ca nu le asimileaza asa usor cum face cu alte informatii. 

Vrei sa fii prietenul meu? (Cartea Copiilor)

   

     Avem deja o traditie ca la fiecare sarbatoare importanta sau aniversare copiii sa primeasca, pe langa alte cadouri, cel putin o carte. Avem o multime de carti si un wishlist impresionant care se mareste cu noi aparitii editoriale, iar eu urmaresc constant reducerile marilor librarii online pentru a achizitiona cartile la preturi bune, etc. 

     Pastele abia a trecut si bineinteles ne-am marit colectia cu cateva carticele de la Cartea Copiilor pe care le doream demult pentru pitica si cu cateva carti de la editura Usborne.

     Prima carte despre care as vrea sa povestesc este "Vrei sa fii prietenul meu?" de la editura Cartea Copiilor. Imi plac toate, dar absolut toate cartile acestei edituri si voi incerca sa achizitionez cat mai multe. Am inceput cu cele cartonate in totalitate, celebrele carti ale lui Eric Carle, pe care A. le adora. Am inceput cu Omida mancacioasa care este deja tocita pe la colturi de cat a fost rasfoita. O are de la 7-8 luni si pot spune ca a fost cartea cartilor pentru ea, chiar si petrecerea de 1 an a avut ca tema simpatica omiduta (am povestit aici).

      "Vrei sa fii prietenul meu?" este integral cartonata si are un format de 18x13cm, perfecta pentru manutele mici ale copiilor. Este mai groasa decat omiduta, are 28 de pagini, iar povestea este adorabila. Un soricel se simtea singur si a plecat in cautarea unui prieten, iar in aventura sa intalneste multe animale foarte diferite ca dimensiune si personalitate: un cal care-l ignora total, un crocodil, un leu plictisit, un hipopotam, o foca, o maimuta, un paun mandru tare de coada lui, o vulpe care l-ar fi vrut pe soricel drept pranz, un cangur care are deja un puiut pe care-l poarta in marsupiu si nu mai are loc si pentru soricel si o girafa mult prea inalta pentru el.

     Totusi, tristetea soricelului se risipeste cand intalneste un alt soricel cenusiu care accepta cu drag sa fie prietenul lui, il invita la el acasa si astfel "cei doi soricei au locuit impreuna in liniste si nu le-a fost niciodata frica de...sarpele cel luuuung si verde!".

     

     Cartea, la fel ca toate cartile lui Eric Carle, este menita sa-i invete pe copii lucruri noi, iar aceasta este un prilej pentru a invata animalele. Fiecare pagina are o coada de animal si copilul poate incerca sa ghiceasca a carui animal este, iar atunci cand se da pagina apare intregul animal si vede daca a ghicit.

    Pentru copilasii un pic mai mari se pot initia diverse activitati, se gasesc pe net o multime de idei. Mie personal mi-a placut mult sceneta bazata pe tema cartii pe care a realizat-o Camelia de la Mic atelier de creatie si pe care am de gand sa o fac si eu pentru A. Are un tutorial foarte detaliat si va iesi o activitate foarte frumoasa.