Cine-şi mai aminteşte poveştile pe care "tovarăşa" educatoare ni le citea la gradi? Eu nu, până acum câteva zile când am găsit această cărticică pe blogul meu preferat (aici). Se numeşte Grupa mică - furnică, de Luiza Vlădescu şi conţine 14 povestioare amuzante şi pline de invăţăminte, atât pentru copiii de atunci (1961), cât şi pentru copiii de azi.
Bineînţeles, a trebuit să-i explic lui Radu ce sunt pionierii, de ce purtau cravate roşii sau de ce era nevoie de un sanitar la grădi.
Dintre povestioarele preferate ale lui Radu aş enumera:
- "Brăduleţ, brăduţ, brăduţ" este povestea brăduţului care în timpul iernii duce dorul copiilor ce-l îngrijeau şi se jucau în jurul lui, dar este luat de aceştia şi împodobit pentru serbare, apoi readus în pădure. Este o poveste emoţionantă pentru noi părinţii are ne amintim de "globuri lucitoare, lănţişoare colorate", pe ramuri "zăpadă de vată", dar şi o modalitate de a-i învăţa pe copii să protejeze mediul înconjurător (brăduţul fusese scos cu rădăcină şi apoi replantat).
- "Ciripel cel lacom" (care este şi în prezent în programa de la grădi), o poveste cu tâlc în care vrăbiuţa Ciripel a mâncat singură din mălaiul găsit fără să-şi cheme şi suratele la masă. Răducu a aflat ce viaţă grea au vrăbiuţele în timpul iernii şi mă roagă mereu să le pun firimituri de pâine la geam, a promis că nu o să mai fie niciodată lacom, cred că a înţeles ce înseamnă să fie lacom, cinstit, unit şi să aibă prieteni.
- "Cel mai frumos desen", o poveste despre o fetiţă care ştia să deseneze numai flori şi era convinsă că desenează cel mai frumos, dar până la urmă devine obiectivă şi reuşeşte să aprecieze desenele colegilor ei mai mult decât pe al ei.
Toate poveştile sunt frumoase şi cu tâlc, eu am scris câteva cuvinte despre cele care i-au plăcut lui Radu.
- "Brăduleţ, brăduţ, brăduţ" este povestea brăduţului care în timpul iernii duce dorul copiilor ce-l îngrijeau şi se jucau în jurul lui, dar este luat de aceştia şi împodobit pentru serbare, apoi readus în pădure. Este o poveste emoţionantă pentru noi părinţii are ne amintim de "globuri lucitoare, lănţişoare colorate", pe ramuri "zăpadă de vată", dar şi o modalitate de a-i învăţa pe copii să protejeze mediul înconjurător (brăduţul fusese scos cu rădăcină şi apoi replantat).
- "Ciripel cel lacom" (care este şi în prezent în programa de la grădi), o poveste cu tâlc în care vrăbiuţa Ciripel a mâncat singură din mălaiul găsit fără să-şi cheme şi suratele la masă. Răducu a aflat ce viaţă grea au vrăbiuţele în timpul iernii şi mă roagă mereu să le pun firimituri de pâine la geam, a promis că nu o să mai fie niciodată lacom, cred că a înţeles ce înseamnă să fie lacom, cinstit, unit şi să aibă prieteni.
- "Cel mai frumos desen", o poveste despre o fetiţă care ştia să deseneze numai flori şi era convinsă că desenează cel mai frumos, dar până la urmă devine obiectivă şi reuşeşte să aprecieze desenele colegilor ei mai mult decât pe al ei.
Toate poveştile sunt frumoase şi cu tâlc, eu am scris câteva cuvinte despre cele care i-au plăcut lui Radu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu