Apolodor, un pinguin călător

Pentru că ultima săptămână din această iarnă am dedicat-o activităţilor cu şi despre pinguini, am citit şi cartea adecvată: Apolodor, un pinguin călător, de Gellu Naum, editura Ion Creangă, Bucureşti, 1988. 

Cartea am printat-o de aici, dar se poate cumpăra de aici, de aici o ediţie din 2012 a editurii Paralela 45 sau o editie decembrie 2013  editurii Humanitas de aici.

Este de fapt o poezie despre viaţa pinguinului tenor Apolodor. El cânta la cor, într-un circ din Târgul Moşilor din Bucureşti. Într-o zi se trezeşte copleșit de dorul fraților săi din Labrador, îşi ia "la revedere" de la colegii din cor şi am porneşte spre Labrador cu un avion, un bimotor. Totul ar fi fost minunat dacă, în treacăt, pe când făcea tumbe pe motor şi se zbenguia agăţându-se de roate, nu l-ar fi lovit un nor zănatic. Şi astfel, a căzut... aterizând la Capul Nord, într-un fiord.

Trist şi fără speranţă, "fără busolă, fără hartă", dintr-odată a zărit un vapor. Era pescadorul METEOR. Iar matrozii de pe METEOR l-au luat pe vas, spre răsărit...

"A fost un drum fermecător", dar într-o bună zi, vaporul METEOR s-a oprit şi a debarcat la Behring. Apoi a pornit pe jos spre Labrador, ba chiar a traversat Alaska "rece şi pustie". Dar mai apoi a aflat o informaţie necesară: de fapt, familia lui s-ar fi stabilit la Polul Sud, pe gheaţa Golfului Terror, "departe foarte"...

"Un vânt cumplit, un uragan" l-a dus peste ocean, ajungând pe ţărmul african şi-apoi, prin Golful Syrthelor.

Obosit, Apolodor a fost ajutat de o camilă, care l-a dus până unde începe Sahara albă şi deşartă.

A pornit apoi pe jos şi, rătăcind un an pe continentul african, a ajuns în insula Madagascar. "Şase luni în şir a fost în India, "fachir", după care "tânăr chitarist" în Bangladesh, apoi o lună în Tibet, "se spune că a fost poet".

Dupa două luni se află pe o insulă în Pacific. Devenise milionar deoarece găsise într-o zi un geamantan cu 40 de diamante. Deşi a dus o viaţă frumoasă timp de "un an sau doi", şi-a amintit de fraţii lui şi, renunţând la "ananas, ţigări de foi",jucării şi cofetării, a plecat din nou spre sud. A închiriat o barcă, a naufragiat pe o insulă pustie şi "luat de un submarin". "Dar asta a durat puţin, căci s-au izbit în drum de-o mină". Un delfin l-a salvat şi a fost dus spre vest pe ţărmul californian, în Statele Unite. Aici a scăpat lumea de un bandit renumit pe nume Salliver Tom "şi-a fost o mare sărbătoare", dar când toţi strigau: "Rămâi cu noi, tu, cel mai brav dintre cowboy" el şi-a continuat drumul cu trenul, de-a lungul Statelor Unite. În tren Apolodor s-a întâlnit cu tâlharul din Connecticut (tatăl lui Salliver Tom) care vroia să-l răzbune. A fost aruncat din tren, iar în urma căzăturii, Apolodor s-a ales cu un cucui, o zgârietură şi o rană la picior. A poposit pe valea râului Missouri, s-a urcat intr-un camion "din mers" şi s-a îmbrăcat cu o "falnică armură" pe care a găsit-o în camion.

A fost luat de un uragan îngrozitor şi a picat pe străzile din Saint-Louis. Oamenii, crezând că este un om de pe marte, l-au transformat într-o statuie pe un socu de granit.

Pe când "şedea în beznă şi tăcere" a fost luat de tâlharul din Connecticut care l-a trimis pe lună cu o veche astronavă goală, însă acesta reuşeste să se întoarcă pe pământ. A ajuns pe Mississippi de unde a fost găsit de Jim şi Jack, pornind cu bacul spre sud. În New Orleans s-a îmbarcat pe un vapor împreună cu căpitanul Cyrus Smith, "un beţivan, un adormit". A rătăcit mai multe zile în largul Mărilor Antile şi prin marea Caraibilor. 

Aflând prin radio ca stăpân peste vapor nu e nimeni altul decăt tâlharul din Connecticut, Apolodor a găurit cu un topor pereţii vaporului în timp ce căpitanul dormea, iar vasul s-a scufundat. L-au cules nişte pescari din Uruguay, unde "a zăbovit cam multişor", în casa profesorului Carlos Alfandor.

A plecat şi de aici, nu se ştie cum şi pe unde a mai fost, dar, 

"era în marte....

Bătea un vânt de vreme rea

Şi-n largul mării viscolea

Cu fulgi de gheaţă, reci şi tari

Când a zărit Apolodor

Antarctica, printre gheţari....

Şi-a debarcat triumfător

pe gheaţa Golfului terror..."

L-au întâmpinat neamurile (bunicul Apolodorin, mama Apolodorica, tata Apolodorel, unchiul Apolodorini) şi vecinii, a fost mare sărbătoare.

Dar, dorul de colegii lui de la Bucureşti a început să-l chinuiască şi, "într-o zi, Apolodor s-a reîntors la Bucureşti".